Primavarã

Copilã... Uite cum vantul si soarele se joaca in parul tau cret cand tu stai acolo, pe marginea lacului zambind si privind in jurul tau. Suvitele alea blonde iti gadila chipul uneori. Inchizi ochii, tragi aer in piept si imi spui:
- Miroase a primavara. Nu-i asa ca este cel mai frumos anotimp?
"Normal ca e frumos!" gandesc, privind la tine fermecata "- Doar a venit odata cu tine" soptesc fara a realiza asta.
- Ai spus ceva? ma-ntrebi curioasa.
- Ah... nu.
- Ciudat... Puteam sa jur ca ai spus ceva.

Te apropii de mine si-ti pui capul pe umarul meu.  Imi afund nasul in podoaba ta creata si blonda. Pana si parul iti miroase a primavara. Si totul este primavara la tine. Si tu... esti insasi primavara.

Oftezi. Si parca mai mult te lasi la pieptul meu, tinuta in brate de mainile mele atat de dornice de tine.
- Oftezi... De ce? te intreb
- Este frumos! De aia.
-Lacul? Da este frumos. Foarte, foarte frumos!
Iti raspund dar eu ma uit la tine ca la a mai de pret comoara a mea. Tu, esti frumoasa! Atat de frumoasa incat pana si Soarele si Vantul, inevitabil s-au indragostit de tine.
- Nu doar lacul bleguta ce esti.
- Dar?
- Asta... Totul. Tu si eu si momentele astea. Acum ca ma tii la piept si ma faci sa ma simt in siguranta. Nu stiu... totul. Absolut totul. Si primavara...
- Si mai ales tu!
- Eu? Din toate minunatiile astea din jurul tau si tu ma vezi pe mine?
- Pai fara tine, toate astea nu ar fi insemnat nimic.
- Inchide ochii.
-  De ce?
- Ai incredere in mine si inchide ochii. Si lasa-te pe spate.
- Bine... hai ca ma las.

M-am lasat pe spate cu ochii inchisi.

- Sa nu deschizi ochii si nici sa nu trisezi, da?
- Umm... Nu stiu. Mai vedem.
- Niciun mai vedem. Promit ca nu o sa iti para rau.
- Bine... cu asa promisiune nu ma indur sa ii deschid.

Deodata am simtit ceva ca imi gadila buza inferioara a gurii. Am inceput sa rad.
- Ce tot imi faci?
- Shhht.... Spune cu ce te-am gadilat?
- Nu stiu... Cu degetul?
- Nu! Raspuns gresit. Mai incerc o data.

Deodata am simtit buzele ca-mi sunt gadilate. Imi dadusem seama ca erau buzele ei care ma gadilau. Ii simtisem suvitele de par, parfumul atat de familiar si respiratia calda.
Atunci i-am furat un sarut. Scapata din buzele mele a inceput sa rada.
- Ai trisat!
Am deschis ochii. Ea era peste mine.
- E vina ta!
- De ce e vina mea?!
- Pentru ca nu iti pot rezista.

Eram fata in fata, simtindu-ne reciproc respiratia calda. Ne priveam in ochi fara a spune ceva.
Imi privea buzele si stiam ca dorea sa o sarut din nou.
- Acum nu mai indraznesti sa furi?  Vocea ei tandra ma intrebase.
- Te joci cu focul...
- ... si sper sa ma ard.