Nu am mai scris de mult o poezie. Si nu pentru ca nu mi-as gasi inspiratia ori de cate ori privesc pozele cu tine. Ochii tai radiaza de o lumina blanda, calda...Ei scot la suprafata, oceanul acela infinit de frumusete interioara. Ai devenit inspiratia mea in tot ceea ce fac si este bun si frumos, dar uneori, ma gasesc scriind si recitind ce am pus pe foaia alba, imi dau seama ca niciodata, nici macar cel mai mare geniu, nu are sa poata scrie in cuvinte, infinita mea iubire pentru tine. Este un sentiment care vorbeste numai prin fapte. Fapte, ce nu au sa vina niciodata, pentru ca tu ai uitat de mult ca te iubesc.
Dar eu sunt fericita cand tu esti fericita si nefericita cand tu esti nefericita. As vrea sa ai parte de fericire mereu si daca cu putinta, sa fiu eu cea care iti ofera fericirea.
As vrea sa te trezesti zambind in fiecare dimineata si sa imbratisezi noua zi cu drag, stiind ca exista cineva care niciodata nu va renunta sa te iubeasca, pe a carei lista de prioritati tu esti numarul 1, ca esti motivatia si inspiratia cuiva....a mea. A mea! Sa inchizi ochii noaptea in timp ce te tin in brate si tu sa rasufli usurata. Sa-mi cauti prezenta in toiul noptii cand poate visezi urat ori te trezesti doar sa te asiguri ca sunt acolo. Si sunt acolo...As fi acolo, mereu.
S'agapo para poli!