Inca o pagina pe care inevitabil, o intorc.

Inca o pagina a vietii mele pe care inevitabil o intorc si sper ca urmatoarea este mult mai bine scrisa. Am inceput cu un zambet pe buze sa citesc pagina asta pe care tin sa o intorc si nu vreau inca. Tot sper ca ceva se va schimba si noi...noi o sa ne trezim la realitate si o sa scriem in continuare pagina asta. Noi doua!
Am inceput sa o citesc zambind precum am spus mai sus. Pentru ca incepea frumos. Ceva ma atragea sa continui sa o citesc si Dumnezeu in fata mea sa o tot scrie pe placul meu. Tot ce citeam parea ca descrie ce am tot dorit sa citesc de cand s-a nascut in mine primul firicel de dragoste. Am tot cautat pagina potrivita, cea in care sa ma regasesc, cea pe care sa o citesc fara a vrea vreodata sa ma opresc. Si o gasisem. Ori cel putin asa am crezut eu...

Voi nu va perdeti cand deodata lucrurile iau o torsura nefericita? Cand poate singurul lucru care parea sigur in viata voastra se schimba? E scris aiurea, trist, fara sens...fara logica. Parca este o nebunie totala. Ce a fost si ce e acum... Cum am ajuns aici? Parca cineva doar a pocnit din degete si tot ce era menit sa fie scris frumos, a fost scris urat si a devenit insuportabil de citit. Si cand mai esti si un cititor ce nu savureaza orice fel de lectura, decat ceea ce pare atragator sufletului sau, tinzi sa renunti si sa spui "Ok...Asta nu am prevazut-o si se pare ca nu este ceea parea ca o sa fie. Nu stiu cum ceva incepe asa frumos si se sfarseste atat de urat."
Eu renunt sa mai citesc. Asta daca nu cumva cineva schimba continutul si il face la loc, frumos...atragator iar sufletului meu. Si cum asta este aproape imposibil... Singurul lucru ce ramane de facut este sa dai pagina ori mai bine...inchizi cartea de tot si astepti sa apara urmatoarea carte care sa iti atraga atentia si interesul. Numai ca si asta este un lucru greu de facut. Te atasezi de cartea aceea, de paginile ei, de continutul ei si realizezi cat de mult regreti ca cel ce a scris-o, nu a vrut sa continue frumos, ci a ales sa schimbe totul si sa faca din dragoste, un fel de suferinta fara rost. Ar fi putut sa fie atat de frumos si de simplu... De ce un autor s-ar complica sa scrie o carte asa trista?
Poate e vina mea ca nu rezist! De fapt este vina mea... Chiar este vina mea ca eu aleg sa nu citesc mai departe. Pentru ca pierd ce-i drept... Risc sa pierd poate ceva mult mai interesant. Cine stie...Poate lectura ce era la inceput asa atragatoare sufletului meu, revine si eu...eu ratacesc in cautarea altei carti. Dar este cert faptul ca nu o sa mai deschid pana ce cineva nu o sa imi spuna ca trebuie, ca merita...Merita sa citesc in continuare si sa astept minunea care o sa schimbe iar cursul actiunii...preferabil in favoarea noastra. Ori de nu o sa existe nimeni... Ramane doar o carte inchisa, necunoscuta cu intregul, mie. Si totusi as vrea sa o citesc in continuare...dar fara siguranta aceea ca merita, eu nu pot face nimic.
Mai trist e faptul ca poate este prima carte despre care intradevar am spus ca merita citita si recitita...si tinuta aproape pentru a o citi mereu. Ori poate am sperat eu prea mult de la autorul ei. Cine mai stie...Ori cine stie, sa imi spuna si mie.