Tu esti casa mea

Uneori imi amintesc de inocenta cu care te iubeam si atunci imi dau seama de puritatea acestui sentiment pe care il numim "iubire".
Si socotind in singuratatea mea, intregile iubiri trecute mai realizez si ca tu nu te compari cu niciuna. Ai fost singura care in mod inexplicabil si indirect mi-a daruit fericire cu adevarat. Ciudat sa spui asta....unor buze ce nu le-ai atins veci. Dar ne-am atins cu sufletul mai mult decat multe ca noi. Ne-am mangaiat, ne-am dorit si ne-am iubit cu privirea. Uneori am impresia ca singura mea casa esti tu. Ca acolo trebuie sa ma intorc candva si sa nu ma abat de la drum pentru nimic in lume. Iubiri...sunt o mie...dar una ramane vesnic vie in sufletul unui om. Aceea langa care poate spune ca este acasa. Aceea unde trag cand ma simt pustiita. Si cand ma uit la zambetul tau... desi iubirea e demult plecata, reusesti sa ma faci sa uit de toate ce le adun si imi pica greu in viata. Si simt ca langa tine as putea zbura...nu doar merge.  Ti-as multumi pentru multe... dar momentan iti multumesc pentru ca m-ai vazut si m-ai respectat. Si mai ales... te-ai respectat. M-am abatut de la drum pentru o clipa... dar asta doar pentru a realiza ca tot la tine trebuie sa alerg. Si la tine se sfarseste drumul. Tu esti casa mea.